VIOLENTA DOMESTICA

untitled

text: ALIN FAZAKAS

Ce este violența domestică?

     Deși violența domestică a făcut mereu parte din dinamica familiei, ea a intrat în atenția științelor juridice și sociale foarte târziu. Ea reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică, constituind o importantă cauză de deces la fel de gravă ca și cancerul. Richard Gelles a arătat că „este mult mai probabil ca o persoană să fie lovită sau ucisă în propria familie, de un alt membru al familiei, decât oriunde altundeva, de oricine altcineva”. Victimele violenței domestice sunt în proporție de 95% femei. În afara violenței la nivel de cuplu, violența domestică produce și alte comportamente agresive, precum: abuzul copilului sau a membrilor vârstnici și violența între frați.

     M. Pagelow spune că violența domestică se referă la:  „orice act comis sau omis de către membrii familiei și orice consecințe ale acestor acțiuni sau inacțiuni, prin care alți membrii ai familiei sunt deprivați de drepturi și libertăți egale sau care împiedică dezvoltarea lor optimă și exercitarea libertății la alegere”

     Potrivit legii, violența in familie reprezintă “orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Violența  domestică este exercitată sub forma unei amenințări permanente, însoțită sau nu de răniri fizice, psihice sau sexuale, izolarea de familie (inclusiv de proprii copii), de prieteni sau de alte potențiale surse de sprijin, precum și de prejudicii materiale și de împiedicarea victimei să-și exercite drepturile și libertățile fundamentale.

     Violența domestică este un fenomen mult mai răspândit decât o arată cifrele. Multe cazuri nu sunt raportate poliției sau spitalelor, din frica victimei de a depune plângere sau a cere ajutor medical. O altă cauză este izolarea victimei de societate.

   Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violenței, apariția ei reprezintă o breșă ce treptat va îngădui forme și manifestări tot mai ample. Apare dorința de a impune celuilalt limitele existenței, după bunul plac al celui care se simte în poziția dominantă. Cu timpul, existența și nevoile partenerului supus se vor forma conform principiilor și îngrădirilor impuse. Odată cu tecerea timpului, incidentele vor crește în intensitate. Partenerul dominant va pedepsi orice mică nesupunere sau greșeală, chiar și unele greșeli imaginare (de soțul violent își va acuza soția de adulter, chiar și când îi îngrădește acesteia accesul la prieteni, la telefon etc.)

Aspecte specifice violenței domestice

  1. Accesul permanent al agresorului la victimă. Agresorul are control total asupra victimei, terorizând-o.
  2. Desfășurarea previzibilă a  evenimentelor de violență, în formă ciclică, cu episoade multiple, inevitabile și tot mai frecvente și severe în timp.
  3. Angrenarea întregului sistem al familiei. Toți membrii familiei violente devin victimele agresorului, chiar și într-un mod indirect.
  4. Relațiile emoționale dintre cei doi poli ai conflictului.
  5. Caracterul privat, care face ca victima să aibă un acces mai mic la surse de sprijin.  Dacă la început, victimele au intenția de a cere ajutor, în timp, ele se vor supune ordinului, mai mult sau mai puțin explicit, agresorului de a-și îndepărta familia și prietenii.
  6. Ne-intervenționismul- reprezintă tendința celorlalți de a trece sub tăcere astfel de manifestări. Felson consideră că violența domestică, pe lângă victimă și agresor, mai are și  un al treilea element: „gardianul absent”

Factori cauzali

     Violența domestică apare în urma corelării a mai mulți factori de risc. Luați separat, aceștia nu constituie o cauză a violenței domestice.

  • martor la violență în familia de origine;
  • existența unor abuzuri în copilărie a agresorului;
  • stima de sine scăzută;
  • consumul cronic de alcool;
  • dependența materială a soției de soț;
  • dorința partenerului de a dețin autoritatea;
  • eșecuri profesionale;
  • prezența unor afecțiuni psihice;
  • gelozia;

Forme ale violenței domestice:

  1. Violența emoțională: umilirea în fața familiei, prietenilor sau a străinilor.
  2. Violența prin intermediul copiilor: îndepărtarea victimei de proprii copii sau amenințarea acestora.
  3. Violența prin control: interzicerea socializării, verificarea corespondenţei personale, a jurnalului intim, a apelurilor telefonice etc.
  4. Violența prin status social: amenințări legate de deficiențe fizice sau psihice sex, clasă socială etc.
  5. Violența financiară: limitarea dorinței de a căpăta o independență financiară.
  6. Violența prin învinovățirea victimei.

Efectele violenței domestice asupra victimei:

  1. Efecte în plan fizic:
  • afecțiuni medicale permanente;
  • tulburări de alimentație;
  • oboseală cronică;
  1. Efecte în plan psihologic:
  • la nivel emoțional:
    • anxietate crescută;
    • atacuri de panică;
    • pasivitate extremă;
    • auto devalorizare;
    • neîncredere în sine și în ceilalți;
    • deprimare;
    • autoculpabilizare;
  • la nivel cognitiv:
    • anticipare exagerată a pericolului;
    • dificultăți în luarea deciziilor;
    • stima de sine scăzută;
    • persistența memoriei traumatice;
    • gânduri de sinucidere;
  • la nivel comportamental:
    • scăderea capacității de concentrare;
    • lipsa atenției și îngrijirii față de sine;
    • perturbarea capacității de împlinire a sarcinilor cotidiene;
    •  scăderea randamentului;
    • tentative de suicid;
  1. Efecte în plan relațional:
  •  în relația cu partenerul:
    • distanțare afectivă;
    •  soția minte ca să se protejeze pe ea și pe copii;
  •  în relația cu proprii copii:
    • sentimente de inadecvare ca mamă;
    • comportamente violente față de copii;
  • în relațiile cu persoanele de suport
    • izolare;
    • teama de a fi rejectată și judecată;

Cum îi afectează violența domestică pe copii?

     Principala funcție a familiei, cea de creștere a copiilor, de a-i ajuta să-și satisfacă nevoile, este profund alterată de violență. Părinții reprezintă pentru orice copil niște modele de urmat. Violența în familie îi va transmite însă micuțului că acesta este un comportament normal și va crește acceptând violența ca pe o normalitate, ca pe singurul mod de a obține ceea ce vrei, învățând că exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune. Trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violență este mai intensă și cu consecințe mai mari decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea părinților. Copilul se simte responsabil pentru comportamentul violent al părintelui, considerând că certurile între părinți și violența asupra mamei sau a fraților sunt din cauza lui, pentru că a fost neascultător, nu a învățat, etc. Copiii mai mari simt nevoia să ia partea unuia dintre părinți, sau dimpotrivă, să se îndepărteze de amândoi, trăind într-o singurătate umplută doar de țipetele părinților și de o eventuală dependență de alcool sau droguri.

     În familiile violente, stabilitatea și regularitatea vieții e întreruptă de evenimentele violente și nu există o preocupare specială pentru a satisface nevoile copilului, ceea ce poate duce la consecințe grave.

În rândul tinerilor a crescut rata sinuciderilor și a tentativelor de sinucid, cea mai importantă cauză a acestora fiind climatul familial deteriorat și lipsa de comunicare din cadrul familiei.

  1. Probleme fizice:
  • probleme de nutriție;
  • dezvoltare fizică mai lentă;
  1. Probleme psihologice:
  • tendințe de automutilare;
  1. Probleme emoționale:
  • frica de a fi atins sau de a fi apropiat de cineva;
  • neîncredere, furie, sentimente de vină;
  • lipsa încrederii în sine;
  • simțământ de culpabilitate;
  • comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;
  • identificare cu eroi negativi ;
  1. Probleme comportamentale:
  • impulsuri de violență sau, dimpotrivă, de pasivitate la violențele celorlalţi
  • deficiențe ale comportamentului social
  • comportament defensiv (minciuna)

Măsuri de prevenire și combatere a violenței domestice

    Primul pas spre orice vindecare este să recunoști că ai o problemă. Nimeni nu le poate ajuta pe victimele violenței domestice, atâta timp cât ele refuză ajutorul. De cele mai multe ori, victimele se consideră chiar ele vinovate, convinse fiind că își merită soarta, mințindu-se singure că „se va schimba”, „și-a cerut scuze, mi-a promis că nu se va mai întâmpla”, „e un tată bun” etc. Țin să subliniez faptul că odată ce prima violență s-a produs, șansele ca ele să înceteze sunt aproape inexistente. Din contră, ele vor crește în intensitate de fiecare dată, ajungându-se până la omor.

     Pentru a primi ajutor specializat, victima trebuie să se prezinte la  Serviciul Medico-Legal în cel mult 48 de ore de la comiterea agresiunii, pentru eliberarea unui certificat medico-legal – și să facă o plângere la Poliție. Polițiștii au dreptul și obligația să intervină în orice caz de violență, să facă proces de constatare, să asculte părțile implicate în conflict, să ia declarațiile martorilor și să îndrume victima către adăpostul cel mai apropiat unde primește: protecție, găzduire, îngrijire medicală, asistență psihologică și consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situației familiale. Acest ajutor este oferit gratuit de către stat. În același timp se poate începe urmărirea penală și judecarea în instanță  a agresorului, dacă există dovezi temeinice că un membru al familiei a săvârșit un act de violență cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru.

     Potrivit legii, cazurile de violență domestică sunt supuse medierii de către persoane specializate sau de mediatori autorizați. Victima se poate împăca în orice moment cu agresorul, acest lucru nu este însă recomandat de specialiști, odată pentru că împăcarea înlătură răspunderea penală a autorului (dacă s-a început urmărirea penală) – și de regulă, după împăcare, violența va crește în intensitate.

Alte măsuri de prevenire a violenței domestice:

  • conștientizarea populației prin campanii de informare
  • întărirea colaborării și sporirea eficienței între
  • intervenţia mai activă a autorităţilor și organizațiilor nonguvernamentale
  • reforma sistemului legislativ juridic: inovarea unor sisteme mai eficiente de identificare și prevenire a cazurilor de violență domestică
  • programe de tratament speciale pentru agresori

Date statistice:

 

1996

1997

1998

1999

Omor

151

66

56

27

Tentative de omor

41

19

42

58

Vătămări corporale

12

341

203

15

Loviri cauzatoare de moarte

24

13

21

26

            Aceste cifre sunt incomplete și imprecise, deoarece, așa cum am mai spus, majoritatea victimelor nu depun plângere împotriva agresorului.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s